Euritmia
daca e privita din afara, pare
doar o forma de miscare frumoasa. Pe dinauntru, ea apare ca o arta, in
care vorbirea si cantul sunt reprezentate vizibil, folosind ca instrument
de redare corpul uman. Ea aduce in fata ochilor intervale, tonuri muzicale,
sunete rostite printr-o curgatoare si expresiva gestica a bratelor, a palmelor
si a corpului, intr-o unitate dinamica. Aceasta este latura artistica a
euritmiei, care traieste, mai putin accentuat, si in urmatoarele doua.
A doua latura
a euritmiei este cea didactico-pedagogica. Eurtimia care se practica in
scoala este o "gimnastica" patrunsa de suflet, o patrundere in sufletul
miscarii. Astfel ca, pe langa dezvoltarea corporala armonioasa, se cultiva
initiativa si vointa, perceperea echilibrului unei atitudini realizata
prin miscare, sau a unui gest realizat cu ajutorul propriului trup.
Copiii trec
printr-un proces de luare in stapanire a echilibrului dintre spatiul de
deasupra si cel dedesubt, a spatiului din fata si a celui din spate, a
spatiului din dreapta si din stanga. In aceasta stapanire se afla capacitatea
de a sta drept si a pasi pe pamant, purtand capul liber, miscandu-si membrele
liber.
Al treilea domeniu
al euritmiei - cel terapeutic - este o latura de sine statatoare, folosita
in terapie. Aici euritmia se bazeaza pe faptul ca fiecare sunet emis de
noi este compus din vibratia anumitor parti din trup, nu numai din cea
a corzilor vocale. Iar cea mai mica miscare a noastra este de fapt o rostire
invizibila. Pentru cei cu deficiente, cat de mici, o antrenare a acestor
"parti rostitoare" ale trupului constituie o actiune aproape similara cu
cea a unui medicament.